vineri, 29 octombrie 2010

Cucoane

Azi am mers la Crizantema de aur, editia a 43-a şi am cules nişte rânduri folclorice: Pe umbre de gene, pe umbre de gene, cosiţa-i creata pe umerii goi ii cade-n inele; ca sute de ace, ca sute de ace, atins de jăratic, atins de jăratic, lăuta străbună, lăuta străbună, de-o sfântă beţie, de-o sfântă beţie.
Eugenia Moise Niculae, profesoara de muzica la Clinceni, e o doamna nostalgică şi tânără. (La Clinceni am zburat anul trecut intr-un mic avion pilotat de Gelu. Am fost acolo cu iubitul şi el mi-a schimbat numele în Augustina, ca să nu mi se reţină numele Patricia.) A interpretat "Car frumos cu 4 boi" şi "Inima mare".
Muzica uşoară poate fi muzică numai prin renegarea funcţiei de atmosferă, de trimiteri care solidarizează şi întovărăşesc jurnalismul şi jurnaliştii. Dar la teatru ce cauta muzica? E pusă cumva să facă ce nu face: să exprime, să aducă dovezi reprezentabile?
Au mai fost alte cântăreţe la festival, Lilica Ioniţă, nevăzătoare, al cărei început a fost perfect: vorbire nepusă pe muzică. (Era să-l aud pe Stockhausen.), Maria Muşat din municipiul Buzău, Rodica Buhna, din Moldova, cu ochi albaştri, rochie albastră şi un cântec cu zorele. Am plecat.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu