Al splaiului splaiului splai, Splaiul splaiului

Anglia...
domnisoara suita de dimineata in oras,
domnisoara Marcela, profesionista, banchera, negresa
cu matasuri si lumini, douazeci de ani, are ceva pentru care
barbatu-sau la batraneti sa poata spune
Nu / Da-te inapoi,
ea traind din fructe si legume sub palate, formulare si colegi
mandra,
nu-si dadea osteneala, nu expira,
nespalata , fara unelte noi sau imbunatatite ,
labila si nepriceputa,
n-a pus masa, domnul fiind acolo,
sau punand de fiecare data masa in lipsa lui, plina de dragoste.
(Se gandeste: Domnul cercetator la istorie... care pazeste statuile care reprezinta ceva personaje de Caragiale, in fata Teatrului National, domn prieten...
cu sculptorul acestor statui, care ne a povestit de niste "mari artisti" si
avea o senzatie                                care nu l parasea: ca un jurnalist ne face poza, prinzandu ne in mijlocul statuilor care "nu puteau fi ele obiectul pozei", "de vreme ce erau in nylon".)
Docila, leganata si prichindeaua de maria
s a bagat in firele cele de bun gen nascute ale oamenilor in melicul lor si
in casele lor. abia
acum sunt mai multe lucruri de discutat. Si Maria stie              ca tre sa fuga de la orice este discutie, ca sa se salveze de la marea unire, fara sa zica ea : ca sa ma salvez de la aceasta unire, ci
direct intrecandu se pe sine, popular, grecesc si fantastic, la tranta cu frâiele plapande sau tari ale istoricului, in orice caz frâie de om ingrijorat. Cine altul ar putea detine frâie? Nu fire. Frâie. cu frânele si cu frânghiile. Care l incetatenesc pe ala care era obtinuse cetatenia. Au cazut acum vizavi de ei trei piramide, trei bucati astronautice pe sol miscand toata intinderea apei.